Motto: Ps. 56/8 ""Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-
mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?""

Noi suntem călători pe acest pământ
De furtuni loviți, și multele încercări...
Dacă nu ne-ar păzi Cel Drept și Sfânt
Am fi spulberați ca pleava în vânt
Și risipiți pe veci în cele patru zări.

Ne înconjoară Dumnezeu cu atâta bunătate
Și cum poartă de grijă celor răscumpărați!
El ne numără pașii... Iar lacrimile adunate
Le pune în burduful Său și-s scrise în carte -
Până și perii din capul nostru-s numărați.

Suntem ființe omenești fără putere
Și plângem mult în inimă și-n gând,
Dar toate lacrimile noastre de durere
Le lăsăm să curgă noaptea în tăcere
Să nu ne vadă nimenea plângând.

Ne ascundem necazul în zâmbete silite
Că nu vrem să știe nimeni că ni-i greu...
Noi nu vrem să ne vadă fețele mâhnite
Dar chinul și durerea inimii zdrobite -
Și lacimile noastre, le vede Dumnezeu.

Ne doare rana, dar ne doare nevegherea
Și plângem când vine peste noi furtuna...
Rugăciunile înlăcrimate ne alină durerea,
Iar lacrimile nu sunt trecute cu vederea,
Câci Dumnezeu le-adună una câte una.

Nu este în lume nicio rană atât de mare
Pe care Dumnezeu să n-o tămăduiască!
Pentru orice fel de boală are vindecare,
Dumnezeu dă biruință în orice încercare,
El poate lacrimile să le oprească.

Lacrimile noastre nu-s semn de slăbiciune
Ci, un semn al poverii și al chinului greu...
Ori, despre o inimă plină de amărăciune
Și despre duhul zdrobit psalmistul spune
Că sunt jertfele plăcute lui Dumnezeu.

Și dacă Iov, cel drept și neprihănit,
Sau profetul lacrimilor - Ieremia -
Împăratul David, Petru care-a greșit,
Și toți sfinții Domnuui care-au murit
Au plâns... Dar, oare le-a lipsit tăria?

Însăși Domnul nostru a plâns cu amar
Deși, Lui i-a fost dată toată puterea...
Ori, nicio lacrimă nu va curge în zadar
Căci plânsul, pentru suflet este un dar
Ce-l întărește și-i aduce mângâierea.

Lacrimile vărsate care cad la pământ
Le vede Dumnezeu și toate le adună...
Nu-s frunze uscate împrăștiate în vânt
Ci pietre scumpe pentru un nou veșmânt,
Când vom primi răsplată și cunună.

Ne întristăm când nu vedem schimbare
Chiar dacă ne rugăm plângând mereu...
Dar în Cuvânt avem o sfântă asigurare:
'Ferice de cei ce plâng cu lacrime amare
Că mângâiați vor fi de Însuși Dumnezeu. '

O, frate, ce umbli plângând cu jale,
Nu ești singur în această suferință!
Domnul e lângă tine pe a vieții cale,
El îți numără și-adună lacrimile tale
În burduful Său și le preface-n biruință.

El ne va duce în cereasca Împărăție
Unde nu vor fi nici lacrimi, nici dureri,
Ci neprihănire... Și pace. . Și bucurie
În Duhul Sfânt al Celui care pe vecie
Este Dumnezeul oricărei mângâieri. Amin.

Alba Iulia la 27 martie 2026